Cercetătorii evidențiază existența unei variații genetice care ar putea explica dificultatea de a spune oprirea tutunului la unii fumători.
În cele mai multe cazuri, detoxifierea de la tutun este un calvar. Fumătorii de succes o fac adesea de mai multe ori. Alții, însă, par să întâmpine mai puține dificultăți. O diferență uneori atribuită motivației, voința sacrosantă. Cu toate acestea, cercetătorii tocmai au evidențiat un alt mecanism care ar putea fi implicat în aceste diferențe. Și conform muncii lor publicate în jurnal Psihiatria translațională (Grupul naturii) la 1 decembrie 2015, acesta ar fi genetic.
O variație genetică care influențează circuitele recompensei
Această variație genetică apare pe gena ANKK1, situată chiar lângă gena DRD2, despre care se știe că codifică receptorul de dopamină D2 și, prin urmare, joacă un rol foarte important în comportamentul de dependență. Neuroni dopaminergici al căror rol este de a regla circuitul recompensei (vezi infograficul de mai jos).
Analiza studiilor a făcut posibilă determinarea a trei tipuri de variații. Una dintre ele corespunde persoanelor care au declarat că s-au lăsat de fumat mai ușor decât alții. Autorii subliniază însă că evaluarea nivelului de dificultate în detoxifiere a fost greu de definit. Pentru ei, munca lor ar trebui să permită dezvoltarea unor tratamente de sevraj adaptate profilul genetic al fumătorilor.
Între timp, acesta poate fi un alt motiv bun pentru a avea răbdare cu viitorii foști fumători și cu notoria lor proastă dispoziție.
Sursă : Sciencesetavenir.fr
